Am tot citit în ultima perioada tot felul de rezoluții, de lucruri de făcut anul acesta. E perfect să îți faci planuri, dar dacă nu îți reușesc atunci oare nu intervine dezamăgirea?
Din experiența mea, am renunțat la planuri, chiar și ele minore, la liste cu lucruri de făcut, pentru că am învățat că unele lucruri se întâmplă nu când vrei tu, ci atunci când trebuie.
Am primit lecții destul de dure în ultimii ani de la viață și am învățat să nu îmi mai fac planuri. Am învățat că e mai important să mă bucur de micile reușite, să zâmbesc mai mult, să iubesc mai mult. Nu renunț definitiv la planuri, le am mai degrabă stabilite mental, decât notate pe o listă de TO DO THINGS. Nu vreau să îmi propun de exemplu să îmi iau de exemplu teren pentru casă, și la sfârșitul anului să constat că nu am realizat acest lucru și să fiu profund dezamăgită.
Prefer să faci pași mici, dar siguri, să mă bucur de lucrurile frumoase pe care viața mi le rezervă zi de zi. Iar dacă se va întâmpla și ceea ce îmi doresc, atunci va fi perfect, iar dacă nu, cred cu tărie că toate lucrurile se întâmplă exact la momentul potrivit. Poate trebuie să creștem, să ne maturizăm, să apreciem ceea ce avem deja, să suferim poate, și ceea ce ne dorim se va întâmpla la momentul oportun. Asta nu înseamnă, că nu lupt, că nu muncesc pentru ceea ce am și mai vreau să am, dar atunci când ești mult mai relaxat cu privire la viitorul și planurile tale, atragi lucruri bune. Dacă ești tot timpul stresat și îngrijorat, nu vei atrage decât negativism în jurul tău. Cred că cel mai bine e să trăiești în prezent, pentru că astfel riști să treacă viața pe lângă tine, în timp ce tu faci planuri.
Si eu am incetat de ceva timp sa imi fac planuri. Nu zic ca nu ar fi bune dar eu prefer sa le iau pe toate pe parcur, sa ma adaptez. Desigur, am dorinte, visuri, obiective, dar merg mai departe cu gandul ca sanatate trebuie sa fie si restul pot face treptat, daca se poate. Daca nu, asta e. Nu moare nimeni 🙂
Asa ca, capu’ sus si pieptul inainte, dupa cum e o vorba in popor 🙂
la mine e primul an in care nu imi fac planuri, ma bucur de clipa si in rest ramane de vazut ce se intampla