E week-end, ba chiar unul prelungit, tocmai ce am terminat de citit noua mea achiziție în materie de cărți, de aceea vreau să împărtășesc cu voi, impresiile mele despre Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro.
Să nu mă părăsești este o poveste tulburătoare, plină de mister, pe care o descifrezi pas cu pas o dată cu povestea lui Kathy H. Ea este îngrijitoare de donatori, nu conștientizăm încă adevărul, căci povestea pare alambigată, iar Kathy ne poartă spre diferite piste ale poveștii sale care încep cu școala Hailsham. Aflăm că ea a crescut alături de alți copii într-o instituție privată, departe de ochii lumii, cu profesori numiți în carte paznici, care au rolul de a-i îndruma și educa.
Kathy se împrietenește cu Ruth, apoi cu problematicul Tommy iar povestea se învârte în jurul lor și a școlii Hailsham. Nu intuim adevărul, de fapt nici elevilor de la școală nu li se spune direct acest lucru, însă elevii și copiii par fericiți în acest mic univers de la Hailsham. O ieșire a unei profesoare îi pune pe gânduri, dar chiar și așa, ei încă nu conștientizează că sunt clone și că urmează să fie donatori de organe.
Viața lor e oarecum monotonă, lipsită de evenimente importante, iar personajele își trăiesc viața senin, fără a-și pune vreodată întrebarea: De ce? De ce trebuie ei să moară pentru ca alții să trăiască? De ce niciunul dintre personaje nu se revoltă și își acceptă destinul cu atâta seninătate? Cred că la aceste întrebări autorul sigur nu a răspuns, dar cred că el s-a bazat mai mult pe faptul că atunci când trăiești o viață întreagă în cutie, nu ai cum să vezi mai departe de aceasta. Totuși, cred că orice om clonă sau nu, pus în situația de a alege moartea sau viața ar alege viața, tocmai de aceea povestea din punctul meu de vedere nu pare atât de reală.
Mă gândesc că poate atunci când universul tău e limitat, și îți este sugerat faptul că destinul tău e gata stabilit, nu ai altceva de făcut decât să accepți.
Cei trei, Kathy, Ruth și Tommy cresc, și o dată cu maturizarea lor, începe un nou proces. Ruth și Tommy se îndrăgostesc și au o relație, chiar dacă sesizăm că Tommy și Kathy se plac. Ei sunt nevoiți să părăsească școală și se mută într-un alt mediu la fel de limitat ca și cel anterior.
Ei pot deveni doar îngrijitori și donatori, îngrijitorii fiind cei care aveau grijă de cei care începeau să își doneze organele. Într-un final și îngrijitorii aveau să devină la rândul lor donatori. Cine coordona întregul proces, cine stabilea toate aceste lucruri, nu ne este dezvăluit, cartea se axează mai mult pe sentimentele personajelor, demonstrând faptul că aceste clone sunt la fel de umane ca noi oamenii.
Clonele nu interacționează cu oamenii, ei par a face parte dintr-un univers paralel, în care singurele interacțiuni sunt cu profesorii din școală și pe viitor doctorii. Ei practic nu există pentru lumea reală.
Îmi place că autorul, surprinde întâmplări din trecut fără să simțim trecerea de la o poveste la alta. Îmi place că povestea e lină, și că din întâmplări atât de monotone petrecute personajelor reușește să creeze o poveste care te intrigă în acceași măsură.
Vă invit să citiți cartea, autorul surprinde problema clonării într-o maniera deosebită, care te face să te gândești că dacă tu ai fi pus în situația lor ce ai face?
Cartea o găsești pe site-ul Libris la prețul aproximativ de 40lei.
imi place ideea cartii, desi e un pic SF. totusi, sunt curioasa ce se intampla si daca reusesc sa-si depaseasca conditia in vreun fel
Suna cunoscut, cred ca am vazut un film care seamana oricum imi place ideea si cu siguranta as citi cartea
Nu am auzit de acest titlu pana acum, dar observ ca a primit si premiul Nobel in 2017.