Trăim vremuri tulburi și nu o spun prin prisma acestui virus care ne-a dat viața peste cap, ci prin faptul că trăim o adevărată criză a culturii românești. Trăim într-o lume în care nu mai prețuim cărțile, iar românii, cam peste 90% dintre ei, nu mai citesc sau nu mai cumpără o carte și atunci mă întreb, noi ca popor unde ne îndreptăm? O țară fără cultură, în care se promovează doar non-valori unde va ajunge?
Pe domnul Lucian Ciuchiță l-am descoperit prin intermediul editurii Literpress și a cărții pe care a publicat-o Zile de plumb. Am rămas plăcut surprinsă de activitatea sa de peste 25 de ani pusă în slujba literaturii, prima carte publicată fiind volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. I-am observat și apreciat neobosita muncă în realizarea emisiunii de cultură: Citadela Scriitorilor.
Domnul Lucian Ciuchiță are o bogată experiență în televiziune, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni, iar munca sa nu s-a oprit aici, a scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. A publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri, apreciate atât în țară, cât și peste hotare.
Domnule Lucian Ciuchiță pentru mine sunteți o adevărată inspirație, un maestru desăvârșit al cuvintelor. Experiența literară, pasiunea, dedicarea se văd în fiecare rând pe care îl scrieți. Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia să vă cunosc mai bine.
- Ce ne puteţi spune despre omul LUCIAN CIUCHIȚĂ?
Sunt doar un om cu dorinţa de a fi prezent printre oameni.
Un OM, cu litere mari, ori cu cu litere mici, nici nu mai contează… poate sunt doar un spirit liber printre „Semenii întru raţiune” si căutătorii de sens si sperantă. Sunt un suflet rătăcitor care se împacă cu ideea că este cel mai fericit dintre nefericiţi.
Un locuitor al Universului, aşa cum îi place realizatorului emisiunii Citadela Scriitorilor să se prezinte în direct.
2. Dacă ar fi să trăiți într-un loc anume, real sau imaginar care ar fi acela?
Imi imaginez paradisul pe o insulă… Singurătatea creativă te izolează pe o Insulă a Speranţei, ori a Deznădejdii. Fiecare scriitor are o insulă numai a lui, aşa cum toţi oamenii, mai devreme sau mai târziu vor avea câte o planetă, unde vor medita o veşnicie la ce au făcut pe Pământ.
De fapt, sunt un luptător care şi–a văzut împlinit visul de a fi liber, iar acum trăieşte pe o insulă a nimănui.
3. Ce hobby-uri aveți?
Pasiunile mele sunt: cititul, scrisul, pictura, filmele bune şi muzica de calitate. Ca hobby-uri aveam călătoriile în străinătate şi descoperirea unor alte culturi, dar mi-au dispărut de când a apărut pandemia… pandemia fricii de moarte!
4. De ce ar trebui oamenii să citească romanul ,,Zile de plumb’’?
Este un roman care, fără falsă modestie, consider că face cinste literaturii universale. Are o acțiune complexă care se întinde pe mai multe planuri, cu o intrigă bine „ancorată” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o incredibilă poveste despre onoare şi demnitate unde, desigur, vom descoperi conflicte puternice între personaje, o iubire în vremea războiului, totul prezentat într-o manieră autentică, uneori satirică, alteori cu mult umor englezesc…
O carte pe care o recomand cu căldură cititorilor care caută literatură bună şi, mai ales, celor care se cred a fi ei înşişi scriitori şi care au impresia că un roman se scrie uşor şi pot să-i dea lecţii lui Albert Camus.
5. Care sunt autorii dvs. preferați?
Scriitorii mei preferaţi sunt: Antoine de Saint-Exupery, Fiodor Dostoievski, Ernest Hemingway, Kazuo Ishiguro, William Faulkner, Albert Camus, Anatole France, Denis Diderot, Romain Rolland, Jean-Paul Sartre, Karel Capek, Franz Kafka, Goethe, Hermann Hesse, Rainer Maria Rilke, Friedrich Nietzsche, Nikos Kazantzakis, Rudyard Kipling, George Orwell, Jerome.K.Jerome, Oscar Wilde, James Joyce, Dino Buzzati, Umberto Eco, Italo Svevo, Aldous Huxley, William Golding, Daniel Defoe, Jack London, Herman Mellvile, Mark Twain, Stanislaw Lem, Henryk Sienkiewicz, Jorge Luis Borjes, Ernesto Sabato, Julio Cortazar, Alejo Carpentier, Leonardo Fuentes, Panait Istrati, Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Petru Popescu, Ştefan Bănulescu, Florin Bănescu, Octavian Paler, Ştefan Dimitriu, Nicolae Breban…
6. Se mai citește literatură română contemporană sau credeți că românii sunt reticenți la cărțile autohtone?
A fi sau a nu fi scriitor?, este întrebarea schakespeariană din zilele noastre. Câți scriitori se pot lăuda cu o operă literară? Puțini, foarte puțini… Creaţia aparţine doar literatorilor cu har şi scriitorilor care se bucură de adevărata bogăţie spirituală. De ce se publică atâtea cărţi proaste?
Cred că există o vreme pentru fiecare carte, sau o carte potrivită fiecărui timp pe care–l traversăm. Acum se caută lectura uşoară şi plină de bârfe, cu tentă pornografică pe alocuri, care să nu îndemne nicicum la reflecţii înăuntrul conştiinţei, ci, mai degrabă, să stârnească imaginaţia în cel mai frivol şi superficial mod cu putinţă. Cartea potrivită, la momentul potrivit sau fiecare carte cu cititorul său.
În România este foarte uşor să fii publicat. Toată lumea are posibilitatea să-şi publice o carte. Editurile româneşti, în general, nu sunt deloc selective şi acceptă cu uşurinţă orice manuscris, iar criteriul valoric este scos din ecuaţie.
Scriitorii valoroşi din România nu sunt nici apreciaţi, nici sprijiniţi… practic sunt lăsaţi să moară de foame. Mai întâi li se frâng aripile şi apoi sunt izgoniţi la marginea societăţii de consum. Sistemul are grijă numai de un grup restrâns de scriitori – denumiţi scribi – fără coloană vertebrală, plini de ei şi cu opere inexistente, care se asociază cu nişte găşti literare, formate şi acestea din pseudoscriitori şi aşa stăpânesc ei fenomenul literar din această ţară, care, se vede de la o poştă, că de 30 de ani bate pasul pe loc… doar premii cumpărate!
Tinerii de astăzi, care mai sunt atraşi de cărți, citesc numai „importuri”: „Harry Potter”, „ The Lord of the Rings”, „Game of Thrones” și alte bestseller–uri cu vampiri, vârcolaci si zombii, din fericire fiind încă feriți de pasiunile cititorului american care pretinde că se numesc „Cărți grafice” benzile desenate pe care, pe vremuri, le citeau la noi copiii de 6–8 ani. De aici, de la lecturile tinerilor cititori, li se trage și viziunea ocultă asupra lumii și vieții în general, și, implicit, ruptura dintre generații.
7. Care ar fi sursele de inspirație pentru cărțile dumneavoastră? Aveți anumite tabieturi, locuri preferate când scrieți?
În general, viaţa este sursa mea de inspiraţie…Luxul nu este pentru mine și nici cu tabieturile nu mă prea împac; am un birou acasă și nu las să treacă o zi fără să scriu 2-3 pagini.
8. Care este cartea preferată, de suflet dintre toate cărțile publicate de dvs.?
Insula Purgatoriului
9. Ce planuri literare aveți?
Am câteva proiecte viitoare, unele chiar într-o fază avansată. Un roman polițist interesant, a cărui acțiune se desfășoară în mai multe state americane, care are toate șansele să fie publicat în străinătate anul acesta, și un roman de aventuri, cu o incredibilă poveste despre lupta pentru existență în Africa și sacrificiul pentru o cauză nobilă…
10. Aveți vreun mesaj de transmis cititorilor?
Stimaţi cititori, sunteţi persoane deosebite, rafinate în exprimare şi gândire, aveţi umor şi vă situaţi undeva în straturile superioare ale societăţii de consum, din care, cu părere de rău, facem cu toţii parte! Simţiţi exact ce ne frământă pe noi, cei robiţi scrierii şi ne arătaţi apreciere în tot ceea ce ne răspundeţi şi comentaţi. Nu vreau, şi mă doare, să suferiţi din cauza luptei noastre cu fenomenul galopant de imbecilizare, de manipulare şi dezgust, de standardizare la un nivel impropriu dezvoltării şi progresului cultural.
Vă invit să descoperiți scriitorii români valoroși și să le citiți operele. Nu o să fiţi dezamăgiţi, vă promit.
Vă mulțumesc stimată colegă pentru acest interviu, am avut ocazia să discutăm despre cărți, scriitori și literatură de calitate.
Eu vă mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea de a participa la acest interviu.
Pe domnul Lucian Ciuchiță vă invit să îl urmăriți pe pagina https://www.lucianciuchita.ro/
Las mai jos câteva rânduri care mie îmi plac în mod deosebit. Recunosc că sunt cele mai bune sfaturi pe care cineva le poate primi atunci când se încumetă să pornească pe acest drum dificil al scrierii:
,,Sfaturi pentru ”scriitori”…Nimeni nu scrie bine de la început și fiecare scriitor își perfecționează stilul neîncetat, până la adânci bătrâneți. Deci, ce voiam să–ți spun este următorul lucru: ai făcut primul pas, cel mai greu – te–ai apucat de scris. Cel mai mare pericol este să te îmbeți cu apă rece și să crezi că ai devenit scriitor. Nu, este o cale foarte lungă și cu multe obstacole. Dar și cu satisfacții la finalul drumului. Nu vreau să te dezamăgesc. În scris, primii 20 de ani sunt cei mai dificili, după această perioadă de ucenicie începi să înțelegi greutatea fiecărui cuvânt și poți să–l așezi acolo unde îi este rostul. Cuvintele sunt ca niște mărgele, pe care le folosești, fie la construcția nu a unui simplu șirag, ci a unui tablou, unul cu mărgele de diamant, fie – nota bene – le întinzi pe o ață, până la limita suportabilității, până aproape să se rupă sub greutatea lor, conform legilor fizicii.Această ață imaginară ce dă echilibru mărgelelor, ține de inspirație, trebuie doar să știi cât, și cum, să le folosești pentru „a nu se rupe ața”. Ea nu este o sfoară groasă, pentru că „mărgelele” – mici diamante ale gândului – nu pot fi trecute printr–o funie groasă, aspră și, până la urmă, neprimitoare. Sensibilitatea artistică își spune, își impune, cuvântul, iar cuvântul se hrănește cu sensibilitatea scriitorilor, a căutătorilor de sens și perfecțiune. Când ața face „burtă” sub greutatea unor mărgele mai dense, atunci constructorul de cuvinte care compune acest „abac literar” trebuie să le înlocuiască cu altele mai ușoare, dar la fel de expresive. De obicei, „ața” suportă atâtea mărgele cât să nu–i pericliteze rezistența emoțională și să nu–i dezbine atomii care mențin legătura și echilibrul universal… mă rog, ca un lanț molecular al inspirației divine. ”Lucian Ciuchiță
Ma bucur mult ca am citi si despre acest scriitor !Imi place mult ceea ce a scris si mi se pare un om sincer in tot ceea ce a scris! M-am mirat mult si mi-am spus,,Cum sa cunoasca atat de multi scriitori??”