#coffeechat cu L.C.Sima

Mă simt norocoasă că prin intermediul blogului meu, am reușit să descopăr oameni minunați.

Am avut plăcerea să stau de vorbă la o cafea virtuală cu L.C.Sima a cărui carte Ispita călugărului mi-a intrat la suflet. Fără nicio urmă de laudă exagerată, L.C Sima este un autor pe care vi-l recomand din toată inima.

Romanul său de o sensibilitate aparte, m-a dus cu gândul la poveștile marilor clasici. Avem autori români foarte buni în România, care trebuie promovați mai mult, iar L.C.Sima este unul dintre cei mai buni. Sper ca încet, încet lucrurile să se schimbe și oamenii să citească mai mult literatura româna contemporană.

1.Îți mulțumesc pentru amabilitatea de a participa la acest interviu. Trebuie să îți spun că am rămas plăcut impresionată de romanul tău ,,Ispita Călugărului’’. În calitate de autor, înțeleg perfect de ce ai ales un pseudonim, de aceea te-aș ruga să împărtășești cu cititorii tăi motivele pentru care ai ales să publici folosind un pseudonim? Vei publica vreodată cu numele tău adevărat? Există vreo diferență între a publica cu numele tău și un pseudonim?

Eu vă mulţumesc. Este primul interviu al lui L.C. Sima. De unde, desigur, şi emoţiile.

Fără îndoială că este o diferenţă între publicarea cu numele real şi publicarea cu pseudonim. Dacă nu ar fi nicio diferenţă, decât de nume, lucrurile ar fi şi ele mai simple. Dar nu e aşa. Voi spune de ce am ales eu să semnez cu L.C. Sima. Singurul motiv este acela că-mi place misterul. Îmi place gândul că oamenii pot face presupuneri legate de persoana reală care stă în spatele pseudonimului. Indiferent cum aleg ei să-şi închipuie că sunt, mie îmi place. 

2.Când ți-ai descoperit pasiunea pentru scris? Te-a influențat cineva/ceva în alegerea ta?

Mi-a plăcut să scriu încă din adolescenţă. Dar m-am temut. Pentru că mă nemulţumea propria mea stângăcie în raport cu cărţile pe care le citeam şi care mă fascinau.  A trecut multă, foarte multă vreme până când s-a întâmplat să scriu. În tot acest timp cuvintele au vlăstărit în mine gânduri, trăiri, vise şi au adăstat clipa prielnică. Poate n-ar fi văzut lumina dacă n-ar fi fost în viaţa mea cineva care m-a îndemnat să las deoparte orice temere. Acelui om îi datorez începutul şi îi mulţumesc chiar dacă nu-i pot rosti numele pentru că ar însemna într-un fel să ridic de pe chipul lui L.C. Sima voalul care-i asigura anonimatul.

3. Ai avut vreodată momente în care ai vrut să renunți la scris? Dacă da, ce anume te-a determinat să faci acest lucru?

Am avut momente în care am simţit oboseala. Nu oboseala de a scrie. Oboseala de a bate la uşa editurilor şi de a vedea că unele nu catadicsesc să expedieze nici măcar un email, prin care să confirme primirea manuscrisului. Noi, autorii români, batem de multe ori la porţi închise. Primim refuzuri de la edituri româneşti doar pentru că suntem români. Dureros. Niciodată nu m-a bătut vântul renunţării la scris. Ca dovadă sunt cele şaptesprezece cărţi (din care doar două au văzut lumina tiparului) pe care le-am scris şi care aşteaptă să-şi cunoască odată, cândva, când va fi să fie, cititorii. Scrisul e forma mea de evadare în frumos şi nu pot renunţa la această libertate.

4. Ispita călugărului este un romance sensibil, care din punctul meu chiar poate rivaliza cu poveștile clasicilor. Ce ne poți spune despre Ispita Călugărului? Cât timp ai lucrat la roman? Cum ți-a venit ideea? 

Vă va surprinde poate să aflaţi că „Ispita călugărului” s-a născut din câteva poveşti de viaţă, reale. Poveşti de viaţă pe care le-am dantelat şi le-am împletit. Muncă, a cărui final a fost Ispita călugărului. Cu alte cuvinte, Luca există undeva, Ema la fel, celelalte personaje asisderi, eu n-am făcut altceva decât să le aduc împreună, le-am dat şansa să se cunoască în cartea mea şi le-am înlesnit să simtă ce mi-am imaginat că ar vrea să simtă. M-am gândit că tot ce au trăit oamenii aceştia în realul lor,  merită să vadă lumina unei cărţi. Le-am împrumutat vieţile şi le-am făcut pe parcursul a jumătate de an, să pulseze în ritmul impus de mine. E măgulitor pentru mine să-mi fie apreciată cartea ca aparţinând stilului clasic. Pentru că între clasici mi-aş dori să-mi găsesc fie şi cel mai umil loc.

5. Ai un gen literar preferat sau pe viitor o să ne surprinzi cu povești din zone diferite?

L.C. Sima are şi două volume de poezii. Am scris romance, fantasy chiar şi un roman psihologic. Toate trei genurile mă fascinează. Primul îmi fluidifică trairile. Celălalt îmi dă libertatea de a visa lumi în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. Cel psihologic mă lasă să pătrund în lumea interioară a unor minţi chinuite. Pe care le prefer? Sunt copiii mei. Pe care nu-i pot vedea decât ca fiind frumoşi. Şi între care nu fac diferenţe de ataşament.

6. Care este personajul tău preferat din cele create de tine? De ce? Mie de exemplu, îmi place personajul Luca, deși pe alocuri, aș fi vrut ca alegerea lui de la finalul romanului să fie alta.

Da, Luca este, fără îndoială, cel mai complex dintre personaje şi unul de care m-am ataşat la rândul meu. Mi-a plăcut să-i dăruiesc puterea unor alegeri superioare. E genul de personaj care se respectă pe sine implorând iertare, dăruind iubire. Pe Luca mi-l pot imagina oricum.  În haina de călugăr ca şi în haina ruptă a unui cerşetor, ca şi în costumul elegant al unui om de afaceri. Pentru că Luca e un conglomerat de frumuseţe. Pentru că are o singură dependenţă: credinţă. Care, de altfel, îl şi salvează. În spiritul unei corectitudini necesare, recunosc că am gândit finalul de aşa natură încât să dau cititorilor şansa de a da finalului propria lor interpretare. Am vrut să le dau cititorilor libertatea de a alege. Şi mi-am dat şi mie libertatea de a continua poate, poveştile de viaţă ale personajelor.

7. Este importantă colaborarea cu editura sau nu? Ce ne poți spune despre colaborarea ta cu Literpress Publishing?

Literpress Publishing a venit pentru mine, ca autor, aidoma unei guri de oxigen când aerul aproape devenise irespirabil. Când spun numele acestei edituri mă simt acasă. E ca şi cum aş intra pe poarta casei bunicilor şi i-aş vedea zâmbindu-mi, îndemnându-mă să mă aşez pe laviţă veche pe care din drag de mine au aşezat cerga cu flori. Iar eu, obosit, respir uşurat că acolo în liniştea acestui acasă, pot fi eu- cel adevărat , dezvelindu-mi sufletul prin personajele create de mine. Cel mai mult mă încântă profesionalismul celor de la editura Literpress. Şi nu în ultimul rând, căldura celor cu care am interacţionat. Pentru că pe mine unul mă sperie mecanismele, formularele, artificialul.  Prefer să simt omul. Şi aici i-am simţit.

8. Cum sunt priviți și primiți autorii români contemporani de către cititori? Se mai citește literatură română contemporană?

Da, cred că sunt citiţi autorii români . Chiar dacă mai puţin decât ar fi de dorit. De ce se întâmplă asta? Pentru că sunt încurajate importurile de carte, pentru că nu le este facilitată editurilor publicarea autorilor români. Problemele sunt sensibile şi nu-s deloc eu în măsură să mă pronunţ. Dar, pentru că există mereu un dar, cred că autorii români merită şanse egale cu cei străini. Deocamdată însă, nu au.

9. Ne poți face un top 3 al cărților citite de tine în ultima perioadă? Ai vreo carte care și-a pus amprenta asupra ta sau vreun scriitor?

Orice carte pe care o citesc lasă  o anumită amprenta asupra mea. Până şi una din categoria celor pe care nu ai dori să le reciteşti sau din a celor pe care le consideri risipă de vedere. Un personaj din „Ispita călugărului” spune că  vederea e atât de preţioasă încât nu trebuie risipită pe nimicuri. Subscriu acestei idei. Mi-e greu să fac un top trei dar încerc. Toate trei, recitite după o vreme de la prima lectură: „Fals tratat de manipulare”, Ana Blandiana , „Xanax” a regretatului Liviu Iancu. „Jocul cu mărgele de sticlă” a lui Herman Hesse. Cifra „impusă” de dumneavoastră mă obligă să las deoparte autori la fel de dragi că cei enumeraţi şi pe care-i citesc şi recitesc cu mereu şi mereu aceeaşi plăcere.

10. Ai vreun vis/obiectiv pe care vrei să îl îndeplinești în cariera ta literară?

Îmi doresc să scriu bine, scrisul meu să ajungă la sufletele cititorilor înfrumuseţându-le nu doar timpul de lectură, îmbogăţindu-le sufletul, făcându-i să înţeleagă ce punte delicată se construieşte între ei şi oricare dintre noi autorii. Visez la ziua în care LC Sima îşi va devoala adevărata identitate.

11. În încheiere, ce le transmiți cititorilor tăi? Unde te pot urmări?

Cititorilor mei le-aş spune că o zi care a trecut fără să citeşti măcar câteva rânduri dintr-o carte, mi se pare o zi săraca. Aşadar, îi invit la lectura. Citiţi! Nu doar pe LCsima.:) Citiţi autori romani, străini..Citiţi!

Ma pot urmari pe pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/LC-Sima-110314617424584

ISPITA CĂLUGĂRULUI a apărut la LiterPress Publishing în 2021, și se poate comanda aici

Îți mulțumesc încă o dată, L.C.Sima pentru sinceritate, a fost o reală plăcere să am ocazia să discut cu un om sensibil, inteligent și atât de pasionat de scris.

Comentarii

comentarii