
Bună, dragilor! Astăzi am stat de vorbă cu Ioana Mihaela Curaleț, autoarea cărții Mireasă de Sacrificiu, apărută anul acesta la editura LiterPress Publishing. Mă bucur foarte mult că prin intermediul blogului meu, și acestei rubrici #coffeechat am ocazia să cunosc oameni deosebiți care muncesc pentru visurile lor. Sper ca poveștile lor să vă placă, și să aveți plăcerea să îi descoperiți.
1.Îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația mea. Îmi plac poveștile de dragoste, de aceea recunosc că am fost curioasă să îți citesc cartea ,,Mireasă de sacrificiu’’ – un historical romance în care dragostea se împletește cu aventura și suspansul. Spune-ne ceva despre tine pentru cei care nu te cunosc?
Am 25 de ani și sunt din Suceava. Înainte de „Mireasă de sacrificiu” am publicat „Recviem pentru umbre”, un dark thriller cu accente fantasy, câteva povestiri scurte la Gazeta SF și am fost activă o vreme pe Wattpad. Sunt o cititoare înrăită, dar foarte pretențioasă în materie de cărți. Recent mi-am făcut o pasiune din a cumpăra cărți de la anticariate, deoarece consider că și acelea merită o șansă. În timpul liber mai fac traduceri pentru un site de anime și îmi plac foarte mult jocurile pe calculator, League of Legends, Outlast, Amnesia și multe altele.
2.Când ți-ai descoperit pasiunea pentru scris? Te-a influențat cineva/ceva în alegerea ta?
Când eram în generală obișnuiam să scriu scurte povestioare și verișoara mea, Bianca, le citea cu plăcere și era mereu curioasă dacă am mai scris. Pe atunci eram bucuroasă să scriu pentru ea, dar de regulă nu am împărtășit cu nimeni altcineva acest obicei, nici nu îl puteam numi pasiune pentru că nu eram conștientă că îmi plăcea ce făceam, iar visul meu era să devin arheolog și să examinez mumii, probabil de la serialul „Vânătorii de comori” mi se trăgea. În liceu nu m-am mai gândit deloc la scris, în primul an doar îmi plăcea să fug pe la biblioteci, dar din al doilea an doamna profesoară de engleză era foarte încântată de eseurile mele și de felul în care scriam și de multe ori mi le citea în fața clasei. O colegă chiar mi-a zis că sigur voi ajunge scriitoare, iar eu am râs, pentru că nu mă gândeam deloc la acea posibilitate. Primul roman cu care am început propriu-zis să scriu de plăcere a fost „Făuritoarea de vise” și după ce am văzut ce am creat, mi-am redescoperit acea pasiune pentru scris din copilărie și m-am gândit că poate poveștile mele merită să fie publicate și oferite mai multor oameni. O prietenă m-a încurajat să trimit întâi povestiri la revistele de literatură și pentru că au fost bine primite, am prins încredere și am încercat să public și romane.
3. Care este personajul tău preferat din ,,Mireasă de sacrificiu’’ și de ce? Recunosc că am empatizat destul de mult cu Joanne pentru altruismul, inteligența și talentele sale ascunse.
Willem, deoarece e un personaj deschis și care, în cele din urmă, reușește să treacă peste concepțiile, ideologiile și credințele ce dau glas societății acelor vremuri, reușind să vadă adevărata față a Joannei, femeia minunată care se ascunde sub acea etichetă de „țărancă dolofană și prostuță” și o acceptă așa cum e, încercând să o înțeleagă și în final chiar să o iubească.
4. Ce ne poți spune despre ,,Mireasă de sacrificiu’’? Cât timp ai lucrat la roman? Te-ai documentat pentru a scrie această carte?
La „Mireasă de sacrificiu” voiam o acțiune simplă, ceva lejer ce nu necesita prea multă muncă, pentru că deja terminasem un puzzle la „Recviem pentru umbre” și m-am gândit să abordez alt gen. E singurul roman care a mers foarte ușor și l-am terminat în vreo două luni. Am început să mă joc la scrierea lui cu gândul la romanele lui Jane Austen, în special la domnul Darcy, dar chiar de la început mi-am dat seama că personajele mele nu se încadrau în sfera normalității lumii ei, mai ales Joanne era cu totul scăpată de sub control. La scrierea lui m-am documentat despre drogurile vechi și substanțele folosite în diverse triburi de șamani și ritualuri ale lumii. M-a ajutat și cartea Antoniei Fraser cu „Vasul mai slab” în care prezintă viața femeii în Anglia secolului al XVII-lea, care e foarte interesantă pentru orice pasionat de istorie și mai ales pentru cei care abordează genul historical romance, iar în rest am citit câteva cărți din colecția Iubiri de poveste.
5. Se spune că exercițiul este cel mai bun prieten al unui autor. Scrii zilnic? Ai momente în care nu ai inspirație și totuși scrii sau profiți de acele sclipiri de inspirație?
Nu scriu zilnic. Eu am inspirație tot timpul, dar rareori mă încumet să scriu. Nu am stare să scriu ziua, dar cheful meu revine aproape întotdeauna noaptea. În zilele ploioase mă mai trezesc că mâzgălesc foile, dar nu mă gândesc la ce scriu atunci, iar mai târziu descopăr că e un început de povestire interesant, totuși, și îl adaug la fișele cu posibile idei de cărți.
6. Cât este de greu să publici în România? Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici?
În urmă cu un an aș fi zis că e imposibil. Nu știam cum e să publici sau să lucrezi cu edituri și aveam mari speranțe. Aproape nimeni nu îți spune cum e cu adevărat să publici și cât e de greu să găsești o editură care să fie dispusă să-ți acorde o șansă, mai ales când ești debutant. De cele mai multe ori editorii ori mă ignorau, ori îmi răspundeau după mai bine de jumătate de an și atunci îmi ziceau că ei nu publică tot ce le place sau că nu au timp să se uite pe manuscris că sunt ocupați pe nu știu câți ani cu lansări de carte, sau că manuscrisul meu nu e genul căutat de ei. A mai fost și unul care mi-a zis că e interesat și că ar trebui să editez manuscrisul și să-l trimit din nou, iar când am făcut-o m-a ignorat complet. Într-o zi, am primit vestea că una dinte povestirile mele de la reviste va fi inclusă într-o antologie și m-am bucurat enorm, ca apoi, cu vreo două săptămâni înainte să fie tipărită să mă anunțe că au scos-o. Astfel de faze m-au demoralizat complet, mai ales ultima și chiar m-au înfuriat, adică, aș fi preferat să primesc din start un refuz, decât să fiu ignorată sau încurajată să scriu mai departe ca apoi să fiu iar ignorată. Chiar și în concursuri îmi pierdusem încrederea după ce am dat de o frază la anunțarea câștigătorilor în care o editură menționa cam așa: „ne bucurăm tare mult că manuscrisele câștigătoare aparțin deja unor autori cunoscuți publicați la noi”, iar eu din asta am înțeles că manuscrisele tuturor celor care nu țineau deja de editură au fost trimise degeaba. Anul trecut o prietenă m-a anunțat că se făcea iar un concurs, dar eu mă săturasem să mai încerc. Aurelia însă nu m-a lăsat în pace, ci a trimis chiar ea „Recviem pentru umbre” la editura Petale Scrise și spre surprinderea mea, am fost una dintre câștigătoare. Și cu „Mireasă de sacrificiu” am câștigat concursul de la editura Literpress Publishing.
7. Cum sunt priviți și primiți autorii români contemporani de către cititori? Se mai citește literatură română contemporană?
Autorii români contemporani sunt bine primiți de cititori. Oamenii chiar citesc din ce în ce mai mult și încearcă să îi susțină și să îi promoveze. Desigur, mai sunt și cazuri în care cărțile cumpărate nu se ridică la înălțimea așteptărilor și unii cititori aleg să susțină autorul respectiv și îi iau cartea, dar din start au standarde scăzute. În cele mai fericite cazuri, tot mai dese am observat recent, oamenii au început să privească literatura română contemporană cu alți ochi și din ce în ce mai mulți preferă cărțile autorilor români. Am prietene care urmăresc mereu noile cărți apărute la noi și uneori au zis că rămân dezamăgite de ceea ce citesc, iar alteori descoperă autori care nu sunt cu nimic mai prejos de cei străini. Acum sunt mai diverse genurile abordate de autorii români, astfel încât fiecare cititor să găsească o carte sau un autor pe gustul său.
8. Ne poți face un top 3 al cărților citite de tine în ultima perioadă? Ai vreo carte care și-a pus amprenta asupra ta sau vreun scriitor?
Recent am terminat de citit „Pietre prețioase” de Aja Raden și mi s-a părut foarte interesantă, „Eternul feminin japonez” de Octavian Simu și „Mitologie română” de Romulus Vulcănescu. Nu am o anume carte care să zic că și-a pus amprenta asupra mea, dar ca scriitori i-aș numi pe Arthur Conan Doyle, Edgar Allan Poe, Mika Waltari.
9. Ai un gen literar preferat sau pe viitor o să ne surprinzi cu povești din zone diferite?
Genul meu preferat e fantasy și chiar îmi rescriu primul meu roman, „Făuritoarea de vise” care se încadrează în universul fantasy, dar atâta timp cât o carte îmi atrage atenția citesc orice gen. Îmi place să abordez diferite genuri literare, așa că da, vreau să surprind cu povești din zone diferite.
10. În încheiere, ce le transmiți cititorilor tăi? Unde te pot urmări?
Aș vrea să le mulțumesc că au acordat o șansă cărților mele și că mă susțin ca autor. Mă pot urmări pentru noutăți, oferte pe pagina de autor de pe Facebook, unde îmi pot adresa întrebări, sau pe Instagram. Îi aștept cu multe surprize pe viitor.
Pe Ioana o puteți urmari pe pagina ei de Facebook https://www.facebook.com/phoenix.mihaela
Romanul Mireasă de Sacrificiu se poate comanda aici
