Bună, dragilor! Nu îmi vine să cred că nu am mai scris de o lună pe blog. Asta nu înseamnă că am stat departe de scris, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am lipsit. Am avut o perioadă puțin mai agitată, dar am reușit să îmi concentrez atenția și pe scris. Am și citit destul de mult, deci mi-am ocupat timpul din plin. Cu Eve, nu prea reușesc să scriu pe laptop doar seara după ce adoarme, dar mă ajută telefonul atunci când am idei pentru o carte.
Plănuiam de mult timp acest articol, pentru că vreau să fie ca un remember pentru mine, peste ani, care să îmi reamintească de evoluția lui Evelyn în această perioadă.
Au trecut 9 luni și nu îmi vine să cred, căci mai ieri parcă mă pregăteam să nasc. Cel mai mare progres al lui Eve în această perioadă e faptul că a început să silabisească. Spune: mama, tata, nana și câteva combinații interesante, gen nei-nei. Este în continuare un copil activ, dar și cuminte, doarme toată noaptea fără probleme. Legat de mâncare, mănâncă totul blenduit, și recunosc că îmi e puțin teamă să îi dau bucățele mici. Mănâncă cu mare plăcere, iaurt, nu am probleme nici la piureurile de legume la care îi combin 4-5 legume, plus carne de pasăre sau vită. Nu prea a agreat gălbenușul de ou, dar am văzut că a reînceput să îl accepte în mâncare. Are doi dințișori jos, și cred că în curând îi vor apărea și sus. Disconfortul legat de dințișori e vizibil, stă mereu cu mânuțele, jucăriile de dentiție prin guriță. Nu am avut probleme să facă febră, dar în zilele când au erupt dințișorii, îmi transpira încontinuu.
Este un copil sociabil, vesel, îți răspunde la zâmbet, râde, a început să facă PA-PA. Pășește, când o ținem de mânuțe, și în premergător. Îi place în parc, la plimbare, să o dăm în leagăn.
În iunie, când a început canicula, i-au apărut bubițe pe tot corpul, de la căldură, dar care i-au trecut în câteva zile. Ziua doarme destul de puțin, cam 2-3 reprize de somn, dar așa a fost de mică. În schimb, nu am avut nopți albe. De vreo lună de exemplu, pe la 6 dimineața bea lapte, mai mult cu ochii închiși și mai doarme până pe la 9-10. Nu am învătat-o leganată pe picioare, o mângâi pe cap și adoarme, bine-nțeles cu nelipsita suzetă. Sunt o mamă fericită, așa-i!
Vă mulțumesc pentru vizită, și vă doresc zile liniștite!
CE AMINTIRI DEOSEBITE AVEȚI DIN PERIOADA ÎN CARE ERAU BEBELUȘI COPIII VOȘTRI?
Este o scumpete de prințesică frumușică foc ,îți vine s-o mănânci .Ale mele pe la 1 anișor au mers în picioare singure ,mai devreme nici una nu a mers ,pășeau ,se țineau de pat ,pe lângă paturi ,pe lângă mese si de la un anișor au plecat singure in picioruțe .
Da chiar nu imi vine sa cred cum a trecut timpul atat de repede!Se pare ca si tu esti o mamica norocoasa ca Eve doarme noaptea!Din pacate eu nu am avut parte de as a ceva!E frumos ca ti.ai scris din evolutia ei si peste ani vei citi cu drag aceste randuri!!