Spread the love

 

Nu știam la ce să mă aștept atunci când am început să citesc cartea Adio, mamă… de Ramona Lee Soo-Jun. O carte în format de buzunar,  de un impact emoțional puternic pe care nu îl anticipam deloc,  pe principiul esențele tari se țin în sticluțe mici.

Lee Soo-Jun este o autoare româncă, talentată, care a ales acest pseudonim din dragoste pentru cultura asiatică, dar și pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la rasism, deoarece mulți editori îi refuzau cărțile datorită personajelor asiatice. Ramona a publicat prima sa carte la 14 ani și până în prezent se poate lăuda cu 11 cărți publicate.

,, Cutremurătoarea poveste a doamnei Chi, bietul suflet care şi-a pierdut numele şi existenţa încă din timpul călătoriei, rătăcindu-se aşteptând, în căutarea inexistentului. Odată cu ultimul răsunet al trenului care încă goneşte în întuneric, eterna călătorie a doamnei Chi se sfârşeşte şi reîncepe odată cu încercarea de a înmâna jurnalul trecutului, însă paginile acestuia se răsfiră, dovedindu-se a fi defapt estompate şi pierdute în timp. Totuşi, Chi continuă să trăiască prin amintirea zilei de vineri, care a fost ieri şi astăzi, lăsând răni adânci în nemuritoarea speranţă a fetiţei din trecut.

Ultimele clipe din viaţa bolnavei de Alzheimer sunt doar o vagă iluzie a imaginaţiei ei, însăşi mintea ei fiind încă în captivitatea trecutului, până când singură decide să cedeze şi să elibereze tot ceea ce a făcut-o vreodată să sufere. ”

Autoarea stăpânește foarte bine arta narațiunii, și flashbackurile printre amintirile personajului principal, reușesc să te țină ancorată în poveste.

Dacă nu aș fi știut vârstă autoarei aș fi băgat mâna în foc că e scrisă de un autor cu ani mulți de scris în spate. Autoarea stăpânește foarte bine condeiul și asta se vede în fiecare rând. Nu e o carte light, din contră am găsit multe lucruri filozofice, iar pentru un copil la 17 ani să scrie așa, nu pot spune decât : Felicitări.

Povestea este construită dintr-un amalgam de amintiri, stări și emoții trăite de protagonista Chi. Prinsă într-un trecut dureros, amintirile lovesc haotic în ea, creând pe alocuri sincope. Chi, ajunsă într-un spital bolnavă de Alzheimer, povestește asistentei care o îngrijește viața sa. Doar că imaginile sunt incomplete, amintirile pe alocuri repetitive și disparate. Asistăm neputincioși la durerea suferită de ea atunci când mama ei a părăsit-o într-o gară, într-o zi de vineri. Retrăiește iar și iar acea zi, pentru că nu poate accepta ideea că mama ei a părăsit-o. Nu poate accepta nici pierderea fratelui său. Printre amintiri, apare un El cel care e acolo cu o vorbă bună, chiar dacă nu își mai amintește numele lui.

A fost o lectură scurtă, dar intensă,  care mi-a ridicat multe semne de întrebare,  și care m-a determinat să reflectez mai mult asupra impactului pe care durerea îl lasă asupra noastră. Singurătatea face victime, trăim vremuri dificile, în care nu mai știm să fim empatici, iar mulți se închid în ei, dând naștere unor traume care nu se mai vindecă niciodată. Subiectul abordat de autoare este actual și recomand această carte pentru latura lui artistică, dar și psihologică.

Chi- este oricine, tu sau eu, o reprezentare a propriei noastre singurătăți,  a dureriilor suferite. Cartea este din punctul meu de vedere o reflecție tristă asupra vieții și morții, o excelentă parabolă a însingurării omului în fața durerii și a bolii.

Recunosc, că am rămas cu un sentiment incert, atunci când am terminat cartea de citit, doar prin prisma faptului că subiectul tratat mi-a lăsat multe portițe de gândire și de imaginat scenarii, și apreciez acest lucru la un autor.

Felicitări,  Ramona din toată inima! Pentru a comanda cartea, intrați pe site-ul https://ramonaleesoojun.com/ și discutați direct cu autoarea.

O puteți urmări și pe :

Instagram- https://www.instagram.com/ramona_sj.lee/

Facebook- https://www.facebook.com/RamonaSjLee

Comentarii

comentarii

anca m.
fairytaleingeras@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *