Ramona Lee Soo-Jun m-a surprins din nou cu o poveste antrenantă, dar plină de emoție și sensibilitate.
Cu personaje puternice, am asistat la o poveste despre sacrificiu și iubire, dozată din plin cu acțiune, dar și un strop de melancolie. Ce aș fi schimbat la carte după umila mea părere este doar finalul, care mi s-a părut extrem de trist. Personajele fiind din altă cultură, poate au un cod moral diferit de al nostru și de aici și finalul. Nu mi-a displăcut, doar că simțeam nevoia de puțin happy-end.
,, Kim Ma-Ya se trezeşte în mijlocul necunoscutului, fără a şti răspuns la propria întrebare: „Cine sunt eu?” Primindu-şi înapoi identitatea, începe să-şi amintească secvenţe din viaţă, intră în rolul personajului pe care îl joacă ― propriapersoană ― un mister întunecat; devenind martora unor crime, care au determinat-o să-şi nege trecutul. Încercând să dovedească vinovăţia criminalilor, îşi pierde vederea, fapt care nu o împiedică. Aflându-se sub identitatea nepotrivită, amintirile devin o iluzie a trecutului, propria identitate fiind orbită de puterea telepatiei. Trecutul nu este întotdeauna oglinda prezentului, este doar o amintire, o amintire oarbă…”
Eroina Kim Ma-Ya este amnezică, nu își amintește cine este, dar prietenii care vin la spital, îi confirmă identitatea. Întoarsă în casa în care locuiește alături de Ki-Joon și Ye-Jin, câteva amintiri haotice scot la iveală frânturi din viața ei trecută. Trece prin momente grele, când cineva îi atacă, iar ea este nevoită să își apere prietenii. Prinsă în jocuri murdare, descoperă că prietenii ei sunt criminali, iar ea este la fel ca aceștia. I se pare cu neputință să fie așa, iar când un bărbat pe nume Su revine în viața ei, numind-o Yoo-Ri-Ah, nu mai știe ce să creadă. Descoperă o altă față a ei, complet diferită de cea a criminalei Kim Ma-Ya. Alături de Su, care este un cântăreț renumit, se simte protejată și iubită. Mai mult ca oricând este decisă să afle adevărul și să îi prindă pe cei doi prieteni ai săi, dar își pierde vederea într-un incendiu. Adevărul vine de la mama sa pe care o regăsește după ani de căutări.
Mi-a plăcut relația dintre eroină și Su (Seung) are acea doză de romantism de care avea nevoie povestea.
Cine este eroina noastră? Este Yoo-Ri-Ah sau Kim Ma-Ya? Cum se va termina povestea aceasta alambicată?
Am rezonat cu stilul autoarei, acesta fiind încărcat de emoție, pe alocuri poetic, reușind să transmită foarte bine toate sentimentele personajelor. Am empatizat cu eroina noastră, care este prinsă între amintiri, incertitudini, temeri, vise, deci povestea în sine mi-a ajuns la suflet.
Amintiri oarbe este o lectură emoționantă, complexă și completă având în vedere dimensiunile cărții. Îmi place ideea de carte de buzunar, așa că vă recomand cartea. Mai multe informații puteți afla pe site-ul autoarei.
,, Uneori nu trebuie să crezi tot ce vezi cu ochii. Uneori, trebuie să treci prin viață asemenea unui orb și să te lași purtat de suflet. Într-o lume în care nu poți prevedea nimic. O lume în care moartea este singura certitudine…’’
Din cate am citit e o carte interesanta !