Cred în fericire, al doilea volum al seriei Cattenach Ranch prezintă poveștile de viață ale lui Amy și Nakos, cei mai buni prieteni ai Oliviei. Îi întâlnim și în primul volum, dar accentul acolo se pune pe alte personaje. Volumul a apărut la editura LiterPress Publishing în 2021.
Am stat să mă gândesc care dintre cele două volume îmi place mai mult. Răspunsul e: amândouă. Fiecare volum are farmecul său, iar povestea lui Amy mi s-a părut cu adevărat o lecție de viață.
Crescută într-o familie în care părinții nu i-au oferit dragoste și atenție, Amy Woods face alegeri greșite în dragoste. Nu crede că merită iubirea cuiva, și se lasă prinsă într-o căsnicie defectuoasă, cu un soț violent. O traumă din copilărie își pune amprenta asupra ei și acest lucru o afectează în relațiile cu ceilalți. Vinovăţia, neîncrederea în sine o însoțesc și o fac să se simtă mereu nedemnă pentru iubire.
Ultimul eveniment în care Amy a fost bătută de soțul ei, a lăsat urme adânci în Nakos. Mutarea lui Amy la ferma Oliviei o face să petreacă timpul cu Nakos.
Căsătoria Oliviei cu Nate este motivul pentru care Amy decide să se mute cu fratele său chiar dacă acolo spațiul e insuficient, dar orice pentru a le acorda tinerilor însurăței intimitate. Nakos nu e de acord și o va lua la cabana lui. Apropierea dintre ei devine electrizantă, dar Amy refuză să se apropie de el. Momentan. Nakos mereu a avut ochi pentru Olivia, iar Amy crede că sentimentele lui sunt superficiale. Pe de altă parte ei au fost prieteni de mici, iar lui Amy îi e teamă că va pierde prietenia dintre ei.
Felul în care Nakos încearcă să o cucerească e adorabil, dar astfel va reuși să dărâme multe ziduri ridicate de Amy. Aparent calm și liniștit, atunci când Nakos se îndrăgostește se transformă într-un bărbat gata să facă orice pentru persoana iubită. Mereu s-a simțit diferit prin prisma rădăcinilor sale amerindiene, dar Amy a fost cea care mereu l-a făcut să se simtă în siguranță.
,,Ochii lui negri o sfredeliră, rugând, căutând, încadrați de gene lungi ce aveau tendința să fluture când era emoționat. Maxilarul dur și buzele subțiri arătau enervarea. Cu toate astea, atitudinea lui rămânea deschisă, relaxată ca și cum pur și simplu aștepta ca ea să își revină. Să se răzgândească și să îi sară în brațe.”
Scenele hot sunt delicioase și descrise într-o manieră care nu lasă loc de vulgaritate. Îmi place că autoarea explorează mult zone ale psihicului uman, și că spune o poveste. Multe autoare se rezumă la scenele hot și povestea în sine devine anemică. Nu e cazul lui Kelly care construiește personaje autentice, imperfecte, în căutarea propriul echilibru și de ce nu, a iubirii.
Mi-a plăcut de asemenea dinamica dintre Nate și Amy. Având experiențe asemănătoare, cei doi comunică foarte bine.
Îi întâlnim de-asemenea pe Nate și Olivia, dar accentul de data aceasta nu mai este pe povestea lor.
Cred în fericire este romanul perfect, care te va emoționa, și care te va face cu siguranță să crezi în a doua șansă, în fericire. Emoția este cuvântul de ordine, iar povestea te va sensibiliza și te va încărca cu o energie pozitivă.
One thought on “Recenzie: Cred în fericire- Kelly Moran”