E nevoie de disciplină, de regulamente care să protejeze profesorii și elevii de copiii rebeli? Subiectul este atât de complex încât nici nu știu de unde să încep, dar răspunsul este da.
Problema începe din familie, în primul rând. Părinții nu își mai educă copiii, le plasează telefonul în mână și îi uită acolo, cu orele. Părinții nu le citesc povești copiilor când sunt mici, nu se joacă cu ei, nu poartă discuții cu ei.
Au genul de relație liberă, de prietenie totală, în care copilul face ce vrea și obține ce vrea. Părintele nu va fi niciodată un prieten, ci doar părinte. O autoritate care include desigur și denumirea de prieten, dar părintele e părinte și punct. E cel care te crește, cel căruia îi datorezi respect, dragoste. Am văzut un caz în parc în care un copil de 5 ani pentru că nu a obținut ce a vrut, a lovit-o pe mama. Mama nu a reacționat absolut deloc, s-a făcut că plouă.
Sunt copii care cresc fără reguli, fără să fie certați, fără să fie pedepsiți pentru că vezi, doamne practicăm un parenting modern. Nu mă înțelegeți greșit, dar un copil care lovește frecvent are nevoie de limite, de stabilirea clară a unor reguli, șide consecințe ale încălcării regulilor. Nu, o să zică părinții moderni, e prea mic, etc! Nu înțelege! Greșit! De acum se pun bazele educației, cei 7 ani de acasă de care toată lumea vorbește, dar nu ne dăm niciun interes să îi educăm. Copilul va ajunge la școală și va sparge capul unui coleg, sau va crește mai mare și va băga cuțitul într-o profesoară pentru că a îndrăznit să îi dea un test. Îi creștem pe copii pentru a trăi în societate, unde sunt reguli și norme. Încalci regulile, plătești. Nu îi putem ține într-un bol de sticlă, unde le oferim tot ce vor, fără a-i învăța valori reale ca: respect, compasiune, empatie, prietenie.
Toți psihologii trag un semnal de alarmă legat de acest parenting în care lăsăm copilul să facă ce vrea, când vrea, fără a impune limite. Copiii devin adolescenți frustrați, majoritatea depresivi, cu probleme de comportament și adaptare socială.
De ce copiii nu mai respectă profesorii? Pentru că părinții nu respectă cadrele didactice. Mă duc eu peste doamna și o cert, Mă duc eu să văd de ce ți-a dat 4…vă sună cunoscut? Eu chiar am auzit aceste replici și multe altele. Dacă tu, ca părinte nu ești un exemplu pentru copilul tău, școala cu greu poate suplini acest lucru. Cadrul didactic este părintele de la școală, nimeni nu dorește decât binele copilului, progresul lui, creșterea lui astfel încât și familia și școala să se mândrească cu copilul tău.
Profesorul nu este inamicul. Nu este călăul, dar pregătești-ți copilul să respecte, să asculte, să își exprime emoțiile într-un mod pozitiv. Regulile nu au făcut rău niciunei societăți. Dacă nu ar fi legi și pedepse am trăi într-un haos. Copiii fără reguli, cresc adolescenți rebeli, fără respect pentru ei și cei din jurul lor. Cresc oameni triști, care își exprimă frustrările prin violențe sau comportamente distructive.
Să stai de vorbă zilnic cu copilul tău nu îți ia prea mult, contează calitatea timpului petrecut, nu cantitatea. Vorbește-i. Citește-i. Joacă-te cu el. Impune reguli. Corectează. Explică. OFERĂ-I CEI 7 ANI DE ACASĂ, adică educație din toate punctele de vedere.
Telefoanele nu vor ține locul educației. Nici cadourile scumpe și luate fără rost. Nici a-l lăsa pe copil să facă ce vrea, când vrea, cum vrea de dragul de a fi prietenul lui, nu ține loc de educație. Ești părintele lui, acesta este rolul tău de a-i oferi în primul rând educație. Nu poți cere școlii să ți-l educe dacă tu nu pui umărul la formarea propriului tău copil.
.
